Uşa ferecată

Un foarte interesant articol preluat de pe site-ul Muzeului Naţional Peleş

    Obiectul Lunii Decembrie 2011: Uşa Ferecată

Feroneria Castelului Peleş este o completare fericită a arhitecturii exterioare, pentru că îmbină utilul cu esteticul şi pentru realizarea ei, comanditarul a apelat la cele mai renumite ateliere vieneze în epocă, Albert Milde şi Valerian Gillar.

În anul 1878, Albert Milde era înregistrat ca făurarul Curţii Imperiale austriece, fiind patronul unei firme de construcţii, cu o carte de vizită foarte bogată în premii şi distincţii internaţionale, motiv pentru care considerăm că a fost suficient să fie recomandat şi regelui Carol I, care se implica în mod direct în realizarea planurilor şi angajarea specialiştilor pentru şantierul de la Peleş.

Valerian Gillar a fost contemporan cu Albert Milde, deoarece îl găsim menţionat pe un document unde se face o menţionare a colaboratorilor firmei sale de construcţii. Înzestrat cu reale calităţi de decorator precum şi de proiectant, V. Gillar din Viena primeşte în Statele Unite, la 26 februarie 1929, brevetul de inventator pentru rama din fier pentru fereastră.

Colaborarea cu cei doi vienezi, Valerian Gillar şi Albert Milde, este confirmată de lucrări de feronerie de o mare valoare estetică: grilaje decorând ferestre, sau constituind suportul plantelor agăţătoare, balustrade, felinare, porţi de grădină, ornamente ale acoperişurilor, sfeşnice din fier forjat şi nu în ultimul rând, impozante uşi de intrare în castel.

Prezentă încă din perioada Renaşterii la castele şi lăcaşuri de cult, uşa ferecată era menită să apere intrarea de atacurile inamicilor şi de foc. Prin ferecare se îmbracă partea lemnoasă a uşii, cu tablă (de 1-1,5 mm), se fixează apoi în nituri şi se întăreşte cu legături de fier, dispuse în toate sensurile. La castelul Peleş sunt montate trei uşi ferecate, de diferite dimensiuni, dintre care uşa dinspre terasa de sud, de la baza turnului cu ceas, este cea care atrage atenţia vizitatorului.

Uşa ferecată are frontonul arcuit urmând arcul zidăriei, cu portiţa inclusă median, ea fiind concepută mai degrabă ca o poartă de intrare asemănătoare gospodăriilor din orice burg german.

Din punct de vedere estetic, această uşă ferecată are valenţe deosebite, care se subscriu ansamblului arhitectonic al castelului Peleş. Deoarece este amplasată pe latura de sud a castelului, ea este supusă atenţiei privitorului, beneficiind de lumina soarelui care provoacă un permanent joc de lumini şi umbre, efecte obţinute prin alternarea golurilor cu plinurile şi prin reflectarea diferită a luminii, de către faţetele şi rozetele niturilor care se desprind din plan. Această intenţie este explicită prin folosirea aplicei în formă de protomă de leu, drept simbol solar sugerat şi de culoarea bronzului din care este turnat. Această întreită suprapunere de elemente funcţionale sau decorative (benzi, nituri şi aplice) sporeşte sensibil efectul plastic.

Deşi aplatizat, desenul ansamblului decorativ este dinamic prin folosirea cu succes a romburilor, prin ritmicitatea aplicării niturilor care accentuează contururile şi pus în evidenţă de benzile de tablă ale ferecăturii, vopsite în culoare deschisă (gri). Se remarcă îmbinarea perfectă dintre cele 8 benzi din tablă, precum şi măiestria cu care este realizată continuitatea desenului, întreruptă de funcţionalitatea ansamblului. Privită de la distanţă, compoziţia din planul principal al uşii induce privitorului senzaţia unui caleidoscop.

Proiectată în prima etapă de construcţie a edificiului (până la 1883), ca o cale de acces în turnul mare, concepută în stilul porţilor germane (cu portiţă mediană) şi folosind în decoraţie motivul rombului, preferat la realizarea uşilor ferecate renascentiste, uşa ferecată dinspre terasa de sud a castelului Peleş are evidente elemente de neo-stil. Cel mai pregnant este frontonul arcuit pe golul zidăriei, care prezintă o fereastră cu geamuri, protejată şi decorată cu un grilaj din fier forjat realizat în secolul XIX, ce reproduce motive vegetale (flori şi vrejuri), în manieră modernă şi cu tehnici moderne de lucru. Elementele de neo-stil sunt evidente şi în tratarea compoziţiei uşii în ansamblu, prin umplerea golurilor dintre romburi cu acolade şi vrejuri, tratate în manieră modernă şi realizate cu tehnici moderne, prin turnare în matriţă. Tehnicile utilizate la realizarea acestei uşi sunt specifice prelucrării moderne a fierului forjat. Dacă până către începutul secolului XIX, benzile erau aproape fără excepţie obţinute din drugi de fier fasonaţi la secţiunea dorită prin batere şi întindere, mai târziu, formele dorite erau fasonate prin turnare în matriţe. Această metodă s-a dovedit mai ieftină şi a dus la eficientizarea producerii decoraţiilor, obţinându-se modele identice, mai multe şi într-un timp mai scurt. Revenind la decoraţia uşii ferecate de la castelul Peleş, la o privire mai atentă a detaliilor, se constată că au fost turnate segmente decorative pentru diferitele laturi ale romburilor, metalul având continuitate şi apoi sudate pe ansamblu, păstrându-se o planeitate perfectă. Dimensiunile desăvârşite şi identice ale părţilor decoraţiei, suprafeţele prelucrate, care nu păstrează urma ciocanului de fasonare, ne confirmă supoziţia că au fost folosite metodele moderne din secolul al XIX-lea, pentru prelucrarea şi fasonarea fierului forjat din decoraţia uşii ferecate de la castelul Peleş.

Dana Voitescu - muzeograf