Recomandare pentru termopanişti

Domnilor, dacă aveţi de produs/montat o uşă din PVC sau aluminiu pentru un spaţiu comercial, gândiţi-vă că aproape zilnic prin respectiva uşă se va aproviziona magazinul cu marfă; dacă montaţi un amortizor cu braţ standard ( luat de la colţ de stradă ), cel mai probabil, ulterior, braţul va fi desfăcut de către personalul magazinului pentru a putea ţine uşa pe blocat-deschis.
Într-o zi, doar pe Bd. Magheru, am numărat 16 asemenea situaţii ... parcă este prea mult pentru "zona zero" a oraşului!

Stimaţi Domni!
S-a inventat cu mult timp în urmă şi braţul cu blocaj ... este puţin mai scump dar este ceea ce îi trebuie comerciantului. Încercaţi să-i prezentaţi şi acest produs. Documentaţii găsiţi la toţi producătorii iar explicaţia precum că "aşa a cerut clientul pentru că este mai ieftin" ( oare cât este chiria lunară pe Magheru comparativ cu preţul unui braţ de amortizor ) nu prea ţine în condiţiile în care se plăteşte totuşi un amortizor care nu este folosit deloc.

Notă de subsol: Mulţi clienţi s-au împiedicat de respectivul prag până când s-au simţit obligaţi să găsească o soluţie :).
Şi să nu uităm  piesa de rezistenţă a oricărei faţade din Bucureşti - nelipsitul cablu de internet, TV sau de curent electric.

Sfaturi de sezon

Dacă aveţi instalată o uşă automată la exterior este bine să o curătaţi de zăpadă şi de gheaţă ... altfel vor fi probleme cu senzorii şi, uşa, indiferent de marcă, nu va funcţiona ... mai mult poate să rămână deschisă.
Iar dacă intrarea nu are nici wind-fang chiar nu va fi plăcut în timpul unui viscol.

Soluţii româneşti la The Ark

Proiectul de reconversie The ARK a fost realizat de studioul de arhitectură Re-Act Now, lucrările finalizându-se în 2009. La intrare, opţiunea a fost pentru o uşă din sticlă, în două  canate cu o înălţime de aproximativ 2300 - 2400 mm. Pentru ca este mai ieftină s-a ales varianta de feronerie cea mai simplă, cu încuietori doar de pardoseală, cu mânere trăgătoare de 350 mm, cel mai probabil chinezeşti  iar sticla folosită este securizată şi de 10 mm grosime ( exact soluţia banală, pentru orice uşă din sticlă, folosită şi la o shaormerie, nu la o clădire care se doreşte de referinţă ).
Si surpriză! După ce sunt închise cu cheia, dacă tragi de mânere foile flambează îngrijorator de mult şi se tensionează în încuietoare .... foia de sticlă se deformează iar dacă cineva trage mai tare, poate sparge sticla sau bolţul încuietorii poate ieşi din pardoseală. Aşa se întamplă dacă domnii arhitecţi/beneficiari nu au aflat că mânerele trăgătoare lungi nu sunt doar de estetică ci au şi un rol funcţional în astfel de situaţii ... mai rigidizează  sticla ... este recomandată  folosirea unui mâner înalt, cu prindere în 3-4 puncte.
Oricum, românii sunt inventivi ... au rezolvat simplu şi această situaţie :)

Cum îl recunoşti pe “Meşteru’ lui Peşte” ?

Este titlul unui articol de pe Atelierele Gepetto

" Când doreşti o uşă, fereastră, mobilă din lemn şi alegi un furnizor doar după preţul ce ţi se oferă ai 99% şanse să dai peste un amator, sau mai bine-zis de “Meşteru’ lui Peşte”. Acesta e oaia neagră a domeniului.

Cum poţi să te păzeşti de ei ?
- Cel mai important e să nu alegi doar după preţul mai scăzut. Produsele din lemn sunt o artă (industrială) în care se pune câte o mică părticică din sufletul celui ce le execută. Aşa că uită-te mai bine la cel de la care doreşti să cumperi şi încearcă să-l „simţi”. Este oare un om cinstit, corect, într-un cuvânt, pare el a fi serios ? Foloseşte-ţi intuiţia. Pentru “Meseriaşu’ lui Peşte” singura raţiune e să minimalizeze costurile şi să maximizeze profitul, chiar dacă iniţial ţi-a calculat preţul lucrării folosind preţurile cele mai mari ale materialelor din domeniu. Pe parcurs le va înlocui cu materiale similare, mai ieftine şi mai proaste calitativ. 

- Spune repede şi exact preţul fără nici un calcul – poate e un mic Eistein, dar foarte puţin probabil.

- Încearcă să-l vizitezi la atelier. Orice atelier are nişte produse finite sau in curs de execuţie şi poţi să-ţi faci o părere asupra calităţii lor. Dacă ştie că eşti doar un potenţial client, nereprezentând un alt atelier de tâmplărie, şi el se eschivează în vre-un fel, poate ai dat de un intermediar. De fapt, el nu are atelier ci e un vânzător, lansând comanda ta altor ateliere.

Nu poţi fi 100% sigur dacă e un comisionar, dar încearcă să dai mâna cu el. De regulă, tâmplarii sunt oameni muncitori, cu palmele muncite şi bătătorite. Dacă îi simţi mâna ca fiind foarte fină, nemuncită, mai mult ca sigur e un comisionar sau un agent de vânzări al unei firme mari. Dacă nu pretind a fi şi producători, comisionarii sunt utili industriei, făcând legătura cererii cu oferta. Pentru o mai bună înţelegere a nevoilor precum, a găsirii şi execuţiei soluţiilor optime varianta ideală e cea directă, între producător şi clientul final. ... "